Această mancare de gogonele murate este specifică primăverilor din sudul însorit al ţării şi se mănâncă îndeosebi după ce porcul s-a terminat şi postul Paştelui îşi intră în drepturi. Se prepară din ultimele gogonele rămase în beci şi care, să nu le prindă căldura verii, işi găsesc obştescul sfârşit prin cratiţe şi tigăi.
Altele
Tocanita de ceapa cu pulpe de pui la gratar
Tocanita de ceapa îşi intra în drepturi în bucătăria ţărănească mai mult în perioada de post când se însoţea, fără exceptie, cu mămăliga. Dacă aşa stăteau lucrurile odată, azi, cum sunt carnivor din fire, am dotat-o cu două pulpe de pui la grătar venite cu aroma aferentă şi specifică grătarului.
Mancare de Mazare cu Snitel de Porc
Spectaculos de gustoasă combinaţia de mancare de mazare cu snitel de porc am realizat-o întâmplător când s-a întâmplat să dispun de ambele preparate în acelaşi timp. Ideea în sine nu este vreo mare revelaţie, dar gustul rezultat depăşeşte aşteptările ce pot fi avute de la o combinaţie aparent banală. Este important ca şniţelul de porc să fie preparat cu pesmet, adică varianta vieneză, deoarece acesta se va combina foarte bine cu sosul mâncării de mazare.
Ciorba de fasole de post
Cum fasolea este cel mai bun prieten al românului ce posteşte, ciorba de fasole de post este inevitabil prezentă în perioadele de înfrânare trupească şi nu numai. A limita valenţele acestei ciorbe prin prisma aprecierilor câştigate în perioada postului este o nedreptate deoarece ciorba asta, oricum ai privi, nu se afla în coada clasamentului gurmanzilor ciorbari.
Tocana de Cartofi. Mancare Gustoasa de Post
Pentru că tot suntem în post am preparat o tocana de cartofi, pe care recunosc ca o gătesc foarte rar, fiind de cele mai multe ori sedus şi captiv în mrejele cărnurilor de tot felul. Cu toate ca este foarte greu se egalezi savoarea şi generozitatea gustului tocaniţei de cartofi a bunicii, de care mulţi ne-am bucurat în jurul mesei rotunde, cu trei picioare, aşezată în prispa casei, totuşi pun chezăşie onoarea mea de bărbat la cratiţă că tocana asta are pe vino-ncoa’.
Cocartau oltenesc. Din vremuri imemoriale
Când iarna încă nu se da dusă, când porcul era gătat şi verziturile primăvăratice nu erau decât în dor şi poftă, ţăranul îşi găsea sprijinul în ulcica cu untură, în lada cu mălai, în ultimele murături din putină şi în prazul pus la fereală în groapă. Din sărăciile astea încropea mâncăruri ce îl scoteau din iarnă şi chiar dacă nu s-ar crede, era mai împăcat cu el însuşi şi cu lumea decât suntem noi astăzi. Dacă peste toate astea mai găsea câte un ou în cuibar şi câte un boţ de brânză tare, de oaie, putea spune că are alb în căpistere. Asta este cocârţău oltenesc.