Reţeta de dulceata de morcovi apare pentru prima dată într-o carte scrisă de Isabella Maria Beeton şi publicată în Anglia în 1861 sub denumirea de Managementul treburilor gospodăreşti. Cartea cuprinde printre altele şi 800 de reţete ale epocii victoriene. Este epoca industrializării în care se dezvoltă clasa de mijloc şi apar tabieturile culinare. În această perioadă apare obiceiul de a servi musafirii cu dulceaţă, obicei pe care îl regăsim şi la noi şi este bine surprins în scrierile lui Caragiale. Una dintre cele mai delicate dulceţuri era considerată dulceaţa de caise dar pe care şi-o permiteau numai bogaţii vremii. Drept compensare, mare parte a populaţiei engleze, mult mai sărace, de nevoie a substituit dulceaţa de caise cu dulceata de morcovi pentru că se asemănau şi pentru a fi cât de cât în trendul zilei în ce priveşte dulceţurile. Morcovii se găseau şi la ei aveau acces şi săracii, în schimb la caise se ajungea mai greu. Cam asta este istoria pe scurt a acestei dulcegării. Am pus pentru putin exotism şi ceva citrice, rezultand o dulceaţă surprinzător de bună, de care nu-ţi dai seama că este din morcovi dacă nu ţi se spune.
Necesar dulceata de morcovi:
- 1,5 kg morcovi
- 1 kg zahar
- 2 lămâi
- 1 portocală micuţă
Preparare:
1. Se curăţă şi se taie morcovi cubuleţe. Îmi plac morcovii tăiaţi cubuleţe ci nu daţi pe răzătoare deoarece vreau să aibă fermitate în dulceaţă, să pară confiaţi. Se pun la fiert într-o cratiţă cu apă ce întrece cu aproximativ 2 degete – deci nu prea multă apă – nivelul morcovilor. Se fierb încet cca. 25 de minute până morcovi se înmoaie.
2. Apa rămasa după fierberea morcovilor este cam la acelasi nivel cu morcovi. După ce au fiert morcovi se scurge apa printr-o sită, într-un vas, morcovii rămânând în cratiţă. Se pune vasul cu apa strecurată pe foc şi se adaugă tot zaharul să se topescă. Tot acum punem lămâile şi portocala taiate cubuleţe, dar fără sâmburi. Numărul de lămâi nu este fix, se pot folosi mai multe sau mai puţine, după cum doreşte fiecare. Amestecăm până se topeşte zahărul şi se formează un sirop.
Eu am la borcan cu zahar lamai şi portocale taiate cuburi. De ce? Am observat că mai tot timpul râmâneau fetelor de ex. de la ceai sferturi sau jumătăţi de lămâi ce în final ajungeau să fie aruncate şi am început să le tai cuburi şi să le pun într-un borcan. Peste un strat de lămâi turnam un strat de zahăr. Apoi am adăugat şi ceva portocale, clementine, inclusiv coji de portocale. Treptat am umplut 3 borcane de 400 gr. Zahărul s-a topit şi au început să apară un proces de confiere. Citricele astea în zahar se pot folosi la ceaiuri, la dulceţuri sau la dulciuri. Un asemenea amestec de citrice cu zahar am pus eu la dulceaţa de morcovi. Dacă nu aveam aşa ceva aş fi folosit aşa cum am scris mai sus 2 lâmâi şi o portocală.
3. Se toarnă siropul înapoi peste morcovi, în cratiţă şi se dă din nou pe foc timp de 5 minute. Când se răceşte se poate pune dulceata de morcovi în borcane.
Se pot face şi alte diverse combinaţii respectiv să se adauge migdale sau nuci, arome de anason sau scorţişoară sau un strop de coniac. Oricum, vă asigur că iese o dulceaţă excelentă, cu mult peste aşteptării. Şi este şi ieftină, că morcovul nu-i scump. Ceva inedit este şi dulceata de ardei iuti.
Să fiţi bine!
