Ce păţeşte tradiţional un român-naş atunci când are un fin? De cele mai multe ori, cu diverse ocazii, el păţeşte câte un plocon. Iar dacă finul are bătătură, iar în bătătură are şi puicuţe, ploconul va conţine invariabil şi o puicuţă dintre cele mai grase. Aceasta este, pe foarte scurt, provenienţa înaripatei ce va face subiectul meniului de astăzi, meniu ce va cuprinde o ciorba cu tocmagei şi o mâncare mai boierească, pui cu smântână. Vom prepara două feluri având în vedere că statutul de gospodar, responsabil în bucătăria sa, se păstrează cu grijă şi valorificare maximă de resursă păsărească, fără a face prăpăd în specia găinii şi nici în ograda finului. Primul fel, ciorba cu tocmagei (sau borş de găină cu tocmăgei) este lucrare consistentă, de esenţă moldovenească, preparată îndeosebi cu borş, fiind apelată inclusiv pentru propietăţile tămăduitoare în dimineţile obosite, lipsite de avânt şi dorinţă. Tocmagi, cuvânt provenit din turcescul tokmak , nu reprezintă altceva decât nişte tăiţei făcuţi în casă. În trecut, termenul denumea resturile de aluat ce rămâneau după ce străbunicile noastre preparau pâinea sau colacii şi pe care le fărâmiţau cu mâna şi le puneau în ciorbă.
Necesar ciorba cu tocmagei
- 1 puicuţă grasă
- 1 ceapă mare
- 2 morcovi
- 1 ţelină mică
- 1 păstârnac
- 1 ardei gras sau kapia
- 3-4 roşii coapte bine
- 1 litru borş sau zeamă de varză
- 1 legătură pătrunjel sau/şi leuşten – la alegere
- 1 ou
- 200 gr smântână
- sare, piper
Pentru tocmagi
- 2 ou
- 200 gr făină
- sare
Preparare
1. După ce facem cu grijă toaleta puicuţei fie o porţionăm, fie o punem întreagă într-o oală, la fiert.
Spumuim, când este cazul, fiertura. Până fierbe carnea ne ocupăm cu preparatul tocmageilor.
2. Amestecăm făina cu ouăle şi un praf de sare şi formăm un aluat mai tare.
Formăm două bile şi le întindem pe rând cu sucitorul până obţinem câte o foiţă subţire. Foiţa fiind destul de mare, o tăiem în două şi rulăm cele două jumătăţi asemeni clatitelor.
Înainte de a le rula, pentru a nu se lipi, le prăfuim bine cu făină. Tăiem aceste clătite în fâşii după cum dorim tocmageii să fie, mai laţi sau mai subţiri.
Odată tăiate, rulourile de tăiţei, fiind presărate în prealabil cu făină, se vor desface foarte uşor. Desfacem toţi tocmăgeii şi îi lăsăm deoparte, până când le vine rândul. Puneţi în ciorbă, mai multi sau mai puţin, după cum doriţi, iar dacă o să mai rămână, puneţii pe o hârtie, la uscat. Se usucă foarte repede şi se păstrează foarte bine într-o pungă de hârtie.
3. Pregătim legumele, curăţindu-le şi tăindu-le pe toate cubuleţe. Eu obişnuiesc să toc odată cu legumele inclusiv codiţele la firele de pătrunjel, ce sunt pline de aromă şi gust. Frunzele de pătrunjel le păstrez, ca de obicei, pentru a da ciorbei aroma finală.
4. Când carnea este destul de fiartă şi puicuţa şi-a lăsat gustul în fiertură, o scoatem din oala într-un vas. După ce se răceşte puţin tăiem găina bucăţi, punând deoparte, pulpele, parte din piept şi eventual aripile (pentru felul doi – pui cu smântână), restul întoarcem în ciorbă. Adăugăm legumele tăiate, litrul de borş sau zeamă de varză, un praf de sare şi unul de piper. Din când în cînd mai gustăm şi dacă nu suntem mulţumiţi de cât de acră este ciorba mai putem adăuga borş sau zeamă de varză.
5. Când legumele sunt fierte, adăugăm tocmăgeii şi lăsăm să mai fiarbă cca 10 minute. Tocmageii fierţii se vor ridica destul de repede la suprafaţă. Gustăm şi potrivim de sare.
6. La final, într-un bol, bătem oul cu smântăna şi formăm liezonul. Punem peste el, în bol, un polonic de fiertură fierbinte să-i ridicăm temperatura. Îl punem şi pe al doilea şi amestecăm să se omogenizeze.
Oprim focul la oală şi punem uşor liezonul în ciorba cu tocmagei. Mărunţim verdeaţa şi dăm aroma finală.
Să fiţi bine! Daţi click pe pui cu smântână pentru felu’ doi!