Probabil multora ni s-a întâmplat ca atunci când am preparat ciuperci sote sau, altfel spus, am prăjit ciuperci să obţinem un rezultat nu tocmai mulţumitor şi în schimbul unor ciuperci rumenite, cu o frumoasă culoare caramel să obţinem nişte ciuperci apoase, negricioase şi urâte. Aspecte similare se pot întâlni şi în privinţa carnii, cu o rumenire mai mult sau mai puţin reuşită. Care este cauza şi cum se pot obţine ciuperci frumos rumenite?
Cum se face?
Piure de cartofi. Cum se face?
Reţeta de piure de cartofi de mai jos, ca tehnică de bază, întruneşte cele mai multe aprecierii din partea bucătarilor experimentaţi şi aparţine lui Joel Robuchon declarat bucătarul secolului în 1989 de către ghidul Gault Millau şi cel mai bun bucătar al Franţei în 1976. Robuchon a fost preşedintele comitetului pentru ediţia actuală a Larousse Gastronomique şi a obţinut cu restaurantele sale un total de 28 stele Michelin mai multe decât oricare alt bucătar al lumii. A fost profesorul lui Gordon Ramsay cel pe care îl vedem azi foarte prezent în emisiuni culinare.
Piure de broccoli. Sanatate verde
Ce mă atrage pe mine foarte mult la broccoli este piureul ce rezultă din această legumă şi în special cel preparat cu usturoi. De ce? Pentru că seamănă foarte mult cu urzicile frecate cu usturoi după care mă dau în vânt, urzici care, după cum ştim, nu se găsesc tot anul aşa că le înlocuiesc cu piure de broccoli. Vă recomand să încercaţi acest piure – mai ales că acum broccoli se găseşte congelat în supermarket- uri şi la preţuri rezonabile – pentru că sunt şanse mari să vă cadă cu tronc.
Icre de fasole. Sau cum se minte fasolea
O mâncare oricât de bine s-ar prezenta, fără aport valoric intrinsec, sufletesc, rămâne “rece” şi nu poate să se ancoreze decât, cel mult, în trendul efemer al zilei. Una din valenţele intrinseci care dă şi consistenţă valorică unui preparat, este capacitatea, calitatea de a aduna, a ţine şi a lega peste timp oamenii. Această calitate se află în spatele unei stari de fapt, pe care unii nu pot să o înţelegă şi anume, de exemplu, cum de slana/şunca cu ceapă şi cu turtă/pită poate puncta la capitolul aprecieri.
Papacioaca. Ruda cu lutenitsa si zacusca
Bulgarii au lutenitsa. Sârbii au ajvar. Noi avem zacusca. Toate sunt, intr-un fel, variaţiuni pe aceaşi tema şi cu aceleaşi personaje prinse în piesă: roşii, vinete, ardei, ceapă şi usturoi. Toate aceste personaje sunt coapte, fierte, jupuite, tocate, inborcănate, capsate cu sârg de către popoarele balcanice, fiecare exclamând mândru, pe limba lui, la sfărşitul piesei, evrika. Ei bine, aţi crede ca este meci nul. Nu este chiar aşa deoarece babele din satul nostru (o spun cu respect), hâtre dar şi orgolioase, sătule de atâtea evrika de la vecini, au răsturnat meciul, introducând pe sub mână, cu dibăcie şi rafinament, o altă lucrare – binenţeles cu aceleaşi personaje- căreia i-au dat un nume conspirat, format jumătate din papa, ca să-ţi dea de înţeles că se mănâncă şi cealaltă jumătate, cioaca, ca să te ducă cu mintea aiurea şi să nu se prindă vecinii. Papacioaca. Apoi, au strigat peste gard, la sârbi şi la bulgari, în limba noastră tradiţională, latina: Acta, non verba! ( fapte, nu vorbe!)
Lutenitsa cu Rosii Coapte si Ardei Iute. S.O.S. din Bucataria Bulgareasca
Lutenitsa este un preparat similar cu zacusca, specific bucătăriei bulgăreşti în special, dar şi celei macedonene şi sârbeşti. Existând şi variante româneşti, a devenit foarte apreciat în Balcani şi în regiunea acestora şi în prezent a pătruns şi se întâlneşte şi în market-urile occidentale. Ca orice produs popular, prezintă diverse variaţiuni de la o regiune la alta, respectiv, mai iute sau mai puţin iute, cu vinete sau fără vinete, cu ardei sau fără.