Întâlnim în bucătaria noastră în principal două tipuri de snitele, cel vienez şi cel parizian. Cu toate că diferenţa dintre cele două este dată de un singur ingredient şi anume pesmetul, am întâlnit la mai multe restaurante confuzii. Şnitelul vienez este preparat prin făină – ou – pesmet pe când ce parizian este prin făină -ou- făină. La origine şniţelul în general se prepara din fleică de vită, cel parizian fiind un derivat al celui original, vienez.
Retete rapide
Salata de spanac proaspat, rosii si castraveti
Nu este nimic special sau dificil în a preparata o salata de spanac cu roşii şi castraveţi. Nu pentru reţetă în sine public această salată, pentru că tot omul ştie să prepare o salată, ci pentru ideea de a mânca spanac proaspăt. Nu obişnuim acest lucru, spanacul fiind rezervat, de cele mai multe ori, clasicei […]
Ciuperci cu oua ochiuri. Pentru orice ora a zilei
Aşa că,O reţetă preparată şi mâncată mult în studenţie, prin cămine, la chefuri făcute din orice motiv, când ne adunam şi începeam, doar 5-6 inşi, cu a pune în tigaie orice se găsea în frigider şi terminam, târziu în noapte, fără număr înghesuiţi în camera de cămin studenţesc în care se băuseră toate vinurile şi berile posibile şi despre care nu ştiu nici acum de unde apăreau într-o asemenea cantitate şi diversitate. în amintirea acelor vremuri neprotocolare, preparăm simplu nişte ciuperci cu oua ochiuri, ce îţi pot satisface pofta în orice moment al zilei.
Icre de fasole. Sau cum se minte fasolea
O mâncare oricât de bine s-ar prezenta, fără aport valoric intrinsec, sufletesc, rămâne “rece” şi nu poate să se ancoreze decât, cel mult, în trendul efemer al zilei. Una din valenţele intrinseci care dă şi consistenţă valorică unui preparat, este capacitatea, calitatea de a aduna, a ţine şi a lega peste timp oamenii. Această calitate se află în spatele unei stari de fapt, pe care unii nu pot să o înţelegă şi anume, de exemplu, cum de slana/şunca cu ceapă şi cu turtă/pită poate puncta la capitolul aprecieri.
Rosioara cu mamaliga geandra
Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.
Gustare cu oua, sunca si ciuperci. De consolare
La aceea iarbă verde ce va fi să vie îmi zboară gândul şi-mi promit să perpelesc la disc şi să bolborosesc la ceaun multe motive ce ne pot lega, nevăzut, curat şi simplu, ca într-o regăsire. Cu ochii minţii la acest gând, am pregătit o gustare de consolare ad hoc.