După această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când diverse cărnuri, preparate în fel şi chip pentru a umple masa românului, îşi lasă obolul de saţietate direct în silueta meseanului, se impune prepararea şi folosirea unor zemuri cu scopul de a ne uşura pasul şi a ne degresa organismul. În acest sens apelăm, ca de fiecare dată când dăm de greu, la bătrâneasca şi universala supa de gaina cu fidea.
Retete de supe si ciorbe
Supa de Rosii cu Orez. Usoara si Racoritoare
Azi vă propun o supa de rosii cu orez, cunoscută şi apreciată pentru propietăţile curative manifestate după o perioadă mai încărcată culinar. Ce cred eu că dă o savoare deosebită acestei supe este faptul că roşiile sunt coapte pe grill înainte de a fi adăugate supei. O mănânc cu pâine prăjită frecată cu usturoi şi […]
Ciorba de cartofi cu afumatura. Olteneasca
Azi am preparat o ciorba mai de vreme rece ce, sub pretextul că ar fi de cartofi, vine să te îmbie cu afumătură. Ardelenii mănâncă ciorba de cartofi cu afumatura dreasă din răsputeri cu smântână şi eventual înmiresmată cu o coroniţă de tarhon. În sud, olteanul îi dă zeamă de varză proaspătă şi în loc de ceapă, scoate praz din groapa de pământ, că-i vremea lui şi-i mai dulce.
Supa de rata cu galuste
Este momentul în care supele de orice fel câştigă teren şi devin prezentă constantă pe masa noastră. Excepţie fac bineînţeles ardelenii şi bănăţenii care cochetează cu supa mai tot anul, fiind specialiştii în astfel de zemuri. Tradiţional, olteanul mânca ceva supă când îl trăgea curentul şi răcea.
Ciorba de Potroace de Curcan. Pentru Diminetile Obosite
Cunoscută în unele scrieri, cum ar fi cele ale lui Sadoveanu, drept ciorbă acră pentru “dezbătare” după o noapte de nesomn şi chef, ciorba de potroace este dezintoxicantul tradiţional după nuntă, al dimineţilor obosite şi înveninate de vin. Tot la fel de recomandată şi utilă este şi în caz de boală, când răceala şi gripa nu-ţi dau pace.
Ciorba Taraneasca de Fasole. La Oala de Lut
În deplină cunoştinţă de cauză, vă asigur că ciorba de fasole făcută pe aragaz, în oală metalică, nu ridică ochi din pământ în faţă celei preparată încet, în oală de lut, obligatoriu lângă foc de lemne. Aşa am ajuns la nisipurile Dunării, la foc de salcie, unde am regăsit gustul pierdut, acum mai bine de 20 de ani, al ciorbei ţărăneşti de fasole.