Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.
Retete cu peste, scoici, melci
Peste la cuptor. Chefal cu roşii aromate
Deunăzi, a fost dezlegare la peşte, ziua în care cei ce ţin post pot mânca peşte. Bineînţeles că şi cei ce nu postesc pot mânca, numai că pentru ei nu este dezlegare pentru simplu motiv că nu au fost legaţi de nici un post. Cam aşa stau lucrurile cu dezlegarea ci nu cum s-ar crede de unii enoriaşi că, după ce am măncat azi carne pe saturate, mâine luăm cu asalt pescăria pentru că se mănâncă peşte şi nicidecum nu trebuie să ne punem rău cu cele sfinte.
Saramura de Melci de Balta. Grijita ca la Ostroveni
…evocăm un trecut în care timpul se scurgea altfel, cu mult mai încet, dându-ne parcă răgaz sa privim în jur si astfel sa găsim bucurie si crânpeie de fericire în simplitatea unor lucruri si manifestări umane pornite dintr-o conştiinţă neatârnată ataşamentelor materiale.
Saramura de Peste. Ardeiata la Mal de Balta
Născută pe malul Dunării, într-o ţară bogată mai ales în sare, saramura sigur că exprimă sărăcie şi grabă: nu tu oale, nu tu uleiuri sau smântânuri fine, poate că nici timp sã nu prea fi fost destul pe vremea haiducilor Calafatului,
Scoici de Dunare. Chiftele Gustoase la Superlativ
Chiftele din scoici de Dunare sau de balta sau de apa dulce cum doriti sa le spuneti seamana putin cu cele din carne de pui si sunt recunoscute in mediul dunarean si nu numai pentru gustul lor excelent
Bors Pescaresc, la Balta la Nea Ion Bijutieru’
Pentru a cunoaste si aprecia cum trebuie un bors pescaresc ai nevoie de o anumita stare de spirit indusa de prezenta balti, a focului aflat sub ceaun, a povestilor pescaresti spuse la pus de soare si de o palinca ce-si tradeaza virtutiile prin prezenta margelelor cristaline in pahare. Zicere mai cu valoare decat cea a lui Radu Anton Roman nu putem gasi “Noaptea, cand pleaca barbatii Deltei la pescuit, nu cara cu ei decat ceva paine, o ceapa-doua, sare, otet si ciusca. Prea rar o sa mai uite lipoveanul prin fundul sacului si un cartof. Dar va sti, in inima plaurului, sa construiasca, ca un arhitect cu inspiratie divina, cea mai gustoasa ciorba de peste din cate exista si iese din apa dulce”.