Nu sunt foarte multe de spus despre această mâncare simplă, ţărănească, veche de când satul românesc, dar cu siguranţă sunt unele lucruri de amintit. De amintit celor ce au avut şansa să trăiască bucuria vacanţelor de iarnă petrecute la bunici, pe luciul pârtiei pe care ne toceam tălpile încălţărilor sau trăgeam, roşii în obraji, săniile cât noi de mari. În zilele alea te striga bunica din curte să laşi odată alunecuşul şi să vii să mănânci, punând în mijlocul mesei o cratiţă cu carne rumenă pe cartofi, un castron mare cu murături şi turte calde.
Retete din Oltenia
Ciorba de praz cu zeama de varza si orez
Azi, am gătit ciorba de praz, plăcere simplă împotriva dorinţei mentale de mai mult, leac spre bucuria trupului şi sufletului. Acesta a fost al doilea lucru bun făcut în această săptămână…
Sunca de porc. Cum o prepar, batraneste
Când spun sunca de porc mă refer la drept cunoscuta slanină, slană sau clisă pentru că fiecare regiune a dezvoltat un vocabular culinar şi termenul şuncă poate avea înţelesuri diferite, funcţie de zonă. Pentru corectitudine este bine să spunem că termenul de şuncă vine pe linia maghiară – sonka- din germană -schinken- şi se referă la pulpa de porc preparată special, la sare şi fum, pentru a o conserva o perioada mai lungă de timp.
Rață pe Cartofi Dulci. Băgată în Tavă la Cuptor
Daicile nu-şi pierd timpul cu amănunte pentru că, băgatul asta, în tavă, este în lumea satului ca un certificat de calitate a gustului şi care nu mai necesită nici o risipă de cuvinte în ce priveşte conţinutul tăvii, conţinut ce poate varia de la Mărie la Ioană, de la Stană la Leană, funcţie de ce a dat Domnul prin obor, o gâscă, o puică, o raţă, o câţă .
Papacioaca. Ruda cu lutenitsa si zacusca
Bulgarii au lutenitsa. Sârbii au ajvar. Noi avem zacusca. Toate sunt, intr-un fel, variaţiuni pe aceaşi tema şi cu aceleaşi personaje prinse în piesă: roşii, vinete, ardei, ceapă şi usturoi. Toate aceste personaje sunt coapte, fierte, jupuite, tocate, inborcănate, capsate cu sârg de către popoarele balcanice, fiecare exclamând mândru, pe limba lui, la sfărşitul piesei, evrika. Ei bine, aţi crede ca este meci nul. Nu este chiar aşa deoarece babele din satul nostru (o spun cu respect), hâtre dar şi orgolioase, sătule de atâtea evrika de la vecini, au răsturnat meciul, introducând pe sub mână, cu dibăcie şi rafinament, o altă lucrare – binenţeles cu aceleaşi personaje- căreia i-au dat un nume conspirat, format jumătate din papa, ca să-ţi dea de înţeles că se mănâncă şi cealaltă jumătate, cioaca, ca să te ducă cu mintea aiurea şi să nu se prindă vecinii. Papacioaca. Apoi, au strigat peste gard, la sârbi şi la bulgari, în limba noastră tradiţională, latina: Acta, non verba! ( fapte, nu vorbe!)
Saramura de Melci de Balta. Grijita ca la Ostroveni
…evocăm un trecut în care timpul se scurgea altfel, cu mult mai încet, dându-ne parcă răgaz sa privim în jur si astfel sa găsim bucurie si crânpeie de fericire în simplitatea unor lucruri si manifestări umane pornite dintr-o conştiinţă neatârnată ataşamentelor materiale.