Sufăr de boala shoppingului! Chiar dacă specialişti spun că se întâlneşte mai des la femei există şi bărbaţi care cad victimă acestui flagel. Se pare că boala acţionează destul de pervers, te face să intri în magazin cu gândul că nu-ţi trebuie nimic şi că nu o să cumperi, dar te trezeşti la final împingând un cărucior în care ai bluze, tricouri, o geantă, vreun pantof , asupra cărora concluzionezi, odată ajuns acasă, că nu-ţi plac şi că nu o să le porţi niciodată, încercând totodată să cauţi răspuns la întrebarea: de ce le-am cumpărat? La mine, manifestările bolii sunt oarecum ciudate, în primul rând prin prisma achiziţiilor şi a zonelor comerciale spre care mă împinge şi cred că sunt efecte colaterale ale frâmântărilor mele la coada tigăii, un fel de boală profesională. Eu cumpăr legume şi bântui prin pieţe. Cumpăr kilograme de vinete, ardei, morcovi, gogoşari gândind că o să fac eu ceva cu ele. Câte vinete să mănânci într-o săptămână şi de care: albe, lunguieţe, bobonate, pestriţe? Mai bine iei din toate şi când ajungi acasă te întrebi privind la un lighean de vinete: ce fac eu cu astea?
Dacă trec două zile şi nu ajung în piaţă, devin agitat, nervos, ursuz. Mai grav, dacă aflu că soţia, într-un an odată, intenţionează să meargă la piaţă, mă cuprinde febra geloziei. Ce caută ea în piaţă şi în ce scop? Este plăcerea mea. De ce flirtează cu piaţa? În peregrinările mele bolnăvicioase prin pieţe câteodată se întâmplă să mai găsesc câte un caimac al pieţei, ce-mi alimentează microbul. Ca s-o scurtez, să las confidenţele şi să ajung la salata de rosii, vă spun că deunăzi am dat în piaţă peste o bătrânică ce m-a fermecat cu o lădiţă cu roşii, cum nu am mai văzut. Roşii micuţe cherry, rotunde sau în formă de pară, galbene, roşii, portocalii, violet, verzui. Roşii aşa colorate am mai întâlnit, dar toate culorile adunate într-un loc, nu. Cum de le-a adunat în grădină şi de unde? Nu ştiu a spune! Pe scurt, am ajuns acasă cu o lădiţă cu roşii colorate. Sunt cam multe dar nu-i aşa că, dacă vă uitaţi la poze, nu se poate spune că nu-s drăguţe? Îmi şi pare rău să le fac salată…
Salata de rosii:
- 500 gr roşii
- 1 ceapă roşie
- 3 linguri ulei de măsline
- zeama de la jumătate de lămâie
- 1 căţel de usturoi
- 4-5 fire de pătrunjel verde
- sare, piper proaspăt măcinat
Preparare:
1. Spălăm roşiile cherry şi le înjumătăţim. Ceapa roşie o curăţăm şi o tăiem julienne sau după cum preferaţi. Punem roşiile într-un bol şi ceapa peste ele.
2. Într-un borcan cu capac ( sau ceva asemănător care poate fi agitat) punem uleiul, zeama de lămâie, sare şi piper proaspăt măcinat. Răzuim căţelul de usturoi şi tocăm mărunt pătrunjelul. Le punem pe toate în borcan şi agităm bine să se formeze suspensie ( amestecul nu va mai fi limpede). Se formează astfel dressingul.
3. Punem dressingul uniform peste roşii şi ceapă şi amestecăm uşor cu două linguri să se cuprindă roşiile şi să se formeze sucurile specifice acestei salate.
Se poate umba la dressing funcţie de plăcerea fiecăruia, mai multă lămâie, mai mult usturoi sau deloc, se poate pune şi puţin ardei iute. Chiar dacă se cunoaşte şi fiecare îşi face cum doreşte salata de rosii, am ţinut să scriu acest post pe site aproape exclusiv de dragul acestor roşiioare colorate.
Să fiţi bine!
