Unii le vor blama, alţii le vor aprecia, mulţi vor rămâne indiferenţi şi mai mulţi vor fi curioşi! Cam aşa se prezintă situaţia acestor scoici si melci de râu, de baltă sau de apă dulce, după cu vreţi să le spunem. Scoicile astea se mănâncă de când lumea şi încă sunt foarte prezente în special în sudul dunărean. Melcii de râu, deşi se mâncau bine în trecut, azi nu se mai întâlnesc decât sporadic. Accesul la scoici si melci este destul de restrâns şi poţi obţine aceste moluşte numai dacă ai vreo legătura cu satul unde încă se mai consumă sau dacă ai un pescar în familie şi le întâlneşte în peregrinări pe râuri, bălţi sau Dunăre. Prin sud, vara, când Dunărea scade destul de mult, rudarii îşi umplu căruţele cu scoici din Dunăre şi le vând prin sate sau fac troc cu cereale.
Necesar scoici si melci cu verzituri:
- 500 gr carne scoici
- 200 gr melci – opţional, se găsesc greu
- 3 fire ceapa verde
- 8-10 fire de usturoi verde tânăr
- 3 căţei de usturoi
- 2 roşii
- 1 pahar mic vin alb
- 1 ardei iute
- 1 legătură bogată de pătrunjel proaspăt
- piper, sare
Preparare:
1. Scoicile si melcii se fierb 10 minute şi se scoate carnea din cochilii. Despre scoici în general şi despre cum se curăţă am mai scris la chiftele din scoici şi la drob de scoici aşa că nu mai rescriu. Cum arată melcii de baltă şi câte ceva despre ei găsiţi la saramură de melci. Se încinge tigaia cu 2 linguri de ulei, se aromează cu căţeii de usturoi feliaţi şi ardei iute tocat şi se rumenesc 2 minute scoicile şi carnea de melci. Nu se prăjesc foarte mult pentru că devin tari, cauciucate.
2. Se stinge cu cu vin alb şi se lasă să se evapore alcoolul. Se adaugă ceapa şi usturoiul verde mărunţit. Se amestecă cu spatula de lemn.
3. Se pun roşiile tăiate cubuleţe mai mari. Se dă un praf de piper şi unul de sare. Se mai perpelesc 1 minut la foc mic să lase roşiile ceva suc.
4. Se adaugă o legătură bună de pătrunjel verde, tocat mai mare. Se amestecă şi se opreşte focul.
Cei ce au mâncat cu plăcere asemenea moluşte ştiu să citească semnele acestui amestec cu verzituri şi să-l aprecieze ca atare. Pentru ceilalţi, nu pot decât să-i încurajez ca, în caz că întâlnesc aşa ceva, să guste cu îndrăzneală. Mai am câteva reţete cu scoici de râu şi când voi pleca la pescuit şi apa va fi suficient de scăzută voi culege ceva scoici pentru nişte sarmale în foi de viţă şi un drob în cochilie, la cuptor.
Să fiţi bine!
